A ta.
Postat de
Iolanda Badea
in
Poezie
pe
25 februarie 2017
Din îmbrățișarea ta eu nu-mi văd ieșirea,
Timpul se dilată, camera se-nalță
Strâng cât pot și îmi scufund fața în strânsoare.
Nu alunga tăcerea,
îl rog sfiit.
Cere-mi ce vrei, sunt oricum surd.
Cerul a încercat să mă facă să mă simt curat,
n-a mers. n-a mers.
