M de la Maternitate

„If our calling is to be mothers, let’s be mothers with all our hearts-gladly, simply, and humbly”

Elisabeth Elliot

Bună, din nou.

A trecut ceva vreme și totuși parcă a fost… ieri. Parca ieri am lăsat cabinetul, ședințele și încheiam relația terapeutică cu mulți pentru o pauză nedefinită in timp căci nu știam daca vor fi câteva luni sau câțiva ani. Încheiam o aventura in care mă descurcam singura ca să încep una în care să cresc eu împreună cu cineva mic.

Maternitatea a fost mereu în gândul meu și cumva mereu am simțit ca voi fi mămică, dar adevărul e că a fost o provocare și un drum mai anevoios decât anticipam. Sfârșit cu succes însă, pentru că a venit fiica noastră pe lume așa cum mi-am dorit, cu o naștere naturală și am încununat și cu o reușită in a alăpta exclusiv în primul an de viață. Maternitatea a venit cu multă împlinire sufletească, spirituală, rolul acesta m-a îmbrăcat ca o mănușă, ca și când l-aș fi știut din alte vieți și acum doar aveam ocazia să îl manifest. Deși greu și cu multe întrebări și obstacole apărute pe drum, mereu am fost mai mult recunoscătoare și împlinită decât dărâmată de vreunul din obstacolele care apar.. privarea de somn, testarea limitelor specifice toddlerului ș.a.

Așa ca mă consideram pregătită să cresc familia noastră de la una cu 3 membri, la una cu 4. De data aceasta, însă drumul a fost mult mai scurt și norocos și băiatul nostru a apărut aproape imediat ce am manifestat că ni-l dorim și că ni-l asumam. Sarcina cu toddler, a fost și ea o călătorie interesantă, mai ales că am ales ca fata să rămână alături de mine și frățior pana la împlinirea vârstei de 3 ani pentru a merge direct la grădiniță. Deci călătoria interesantă a devenit uneori o călătorie zbuciumată căci am subestimat avalanșa tuturor lucrurilor ce trebuiesc bifate… când ai 2. Greul parca abia acum a fost apăsător și pe alocuri de negestionat ci doar de trăit și supraviețuit..

Dar, așa cum mi-am dorit, am brațele pline, inima dă pe afară de iubire și primesc înapoi înzecit de la fetița și băiatul nostru. Familia noastră a crescut frumos și eu am trecut prin cel mai complex program de dezvoltare personală prin care aș fi putut trece… am devenit mama a doi copii minunați.

O nouă călătorie mă așteaptă și mă va primi mai bogată ca niciodată căci din experiențe crești, iar eu în ultimii 3 ani am tot avut parte de ele care mai de care mai stresante, mai încărcate cu emoții și mai îmbârligate cu putință. Să îți crești puii necesită mult, necesită tot ce ai putea fi vreodată și cumva reușești să devii acest cineva care face asta, care crește crescându-i pe ei.

Maternitatea este o călătorie lungă ce te însoțește pe viață și care poate m-a însoțit dinainte să îi am, sau care poate însoțește orice femeie prin instinctul a avea grijă de aproape, de o altă ființă, de un animal de companie, ori de plăntuțe. Femeia din mine a fost deseori dată la o parte, dar psihoterapeutul din mine s-a așezat și a privit și și-a manifestat rolul de observator așa cum o face cel mai bine, înțelegând, apreciind și validând, atunci când a fost cazul.

Cu siguranță dețin acum o altă perspectivă asupra maternității și a acestui rol minunat și minunat de greu, față de cum priveam înainte dar acum asta pare ceva firesc și natural, să îți fie deschisă această perspectivă odată ce pășești cu adevărat în experiențele ce îți creditează acest rol… sarcina, nașterea, alăptarea, creșterea lor.

Mă voi întoarce la cabinet să vă fiu alături atât în ședințe 1:1 online cât și în grupuri online sau workshopuri fizice. Mă pregătesc sa împărtășesc cu voi ce am gândit eu, prin ce am trecut și cum m-a schimbat asta, pentru că este cu siguranță unul din rolurile ce ne schimbă pe viață.

Sper că și voi, toți cei care ați interacționat cu mine, în rolul profesional și nu numai, ați avut parte de creșteri frumoase și complexe și abia aștept să vă revăd.