Tipul de atașament

“Even with friends, I had difficulty giving or receiving physical affection, although I secretly craved it.”

Cercetările au avansat la stabilirea unui model al atașamentului adultului conceptualizat în 4 dimensiuni:

• atașamentul securizant (individul se simte demn de iubire, și se așteaptă ca ceilalți să fie receptivi),
• atașamentul preocupant sau evitant (individul nu se simte demn de iubire dar are o percepție pozitivă asupra celorlalți),
• atașamentul anxios-evitativ (individul nu se simte demn de iubire și se așteaptă ca ceilalți să nu fie de încredere, ori să nu fie receptivi),
• atașamentul anxios-rezistent/temător (individul se consideră demn de iubire dar are o percepție negativă față de ceilalți).

Descrierea comportamentelor exacte ale adulților cu un anumit tip de atașament este necesară pentru înțelegerea concretă a diferențierilor. Sava&Negrei(2006) au prezentat o astfel de descriere în articolul pentru Adaptarea Inventarului Stilurilor de Atașament la Adulți pe populația românească. Cele patru stiluri de atașament sunt: tipul securizant, tipul dependent (preocupat), tipul anxios-evitant, tipul anxios-rezistent(evitant).

Tipul de atașament securizant este descris ca având o percepție pozitivă privitoare la ceilalți, un nivel scăzut de anxietate, fără a prezenta comportamente de evitare, cei ce au acest stil găsindu-și confortul, liniștea în independență și intimitate. Aceștia resimt confort în procesul de relaționare, nefiind măcinați de gândul că ar fi părăsiți, nu merg în sfera idealizărilor, fiind cu picioarele pe pământ. Își exprimă deschis nevoile, spun cu ușurință ceea ce simt.

Tipul de atașament dependent (găsit în alte articole sub traducerea – preocupat/ dezorganizat) este asociat cu cei ce deși nu au comportamente de evitare, prezintă un grad înalt de anxietate. Ei se pot considera nedemni de iubire, arătând o permanentă preocupare de a fi acceptați, validați, iubiți. Este prezentă aici o permanentă teamă de respingere, de refuz, deși ei sunt deschiși, dornici de demonstrare a propriilor nevoi, cerințe. Lucrează mult la menținerea relațiilor, însă tind să domine din nevoia de a fi dorit. La începutul lor se entuziasmează, implicându-se, fiindu-le foarte greu apoi, la sfârșitul relațiilor. Cei ce au acest tip de atașament sunt predispuși să rămână într-o relație chiar dacă nu se mai hrănesc emoțional cu lucruri pozitive, ci trăiesc doar suferință. Unele cercetări evidențiază că acest stil este un predictor pentru abuz, datorită predispoziției de a fi atât victime, cât și persecutori.

Tipul de atașament anxios-evitant prezintă un grad înalt de anxietate și comportamente de evitare, asemenea celor dependenți, nici ei nu cred că merită să fie iubiți, ferindu-se de apropierea celor din jur, se apără printr-o respingere anticipativă. Ei nu găsesc confort în relaționare, temându-se că toate relațiile vor sfârși repede. Ei consideră că perechea lor nu vrea să petreacă timp cu ei, ori că nu sunt sinceri în legătură cu sentimentele lor. Tind să aibă ca rezolvări comportamente emoționale excesive, chiar dacă nu iși dezvăluie sentimentele, au probleme de încredere, fiind emotivi la refuz.

Tipul de atașament evitant prezintă comportamente evitative, alături de un nivel scăzut de anxietate; încrezătoare pe sine, aceste persoane tind să fie mai rezervate, mai reci. Deși au încredere în sine, nu au în ceilalți și nu își doresc neapărat relații apropiate cu ei, fiind destul de închiși. Ei subapreciază problemele pe care le au, în cuplu, implicându-se mai puțin ca partenerul, pentru a păstra autonomia. Relațiile de amiciție sunt clădite pe motive de interes, nu neapărat pe motive de hrană sufletească. Ca și comportament caracteristic, ei se feresc de dezamăgiri (Negrei&Sava, 2006).