Cum rezolvăm constructiv dependența de părinți

“I am no bird; and no net ensnares me: I am a free human being with an independent will.”

Relația cu părinții reprezintă întreg mediul copilului în perioada copilăriei mici, urmată apoi de grădiniță, bonă, bunici. De aceea, aceasta a fost îndelung studiată de terapeuți și alți specialiști din domeniu.

Cât sunt mici, copiii depind în totalitate de mamă, pentru toate activitățile întreprinse, însă ei cresc, iar rolul părinților trebuie orientat spre a-i ajuta să fie adulți responsabili, independenți, încrezători în forțele proprii.

Părinții au dificultăți în relaționarea cu copiii lor pe măsură ce aceștia cresc, deoarece nu regăsesc un echilibru în propriul comportament. Sunt prieten cu copilul meu? Sunt permisiv? Sunt autoritar?

Relația de dependență poate fi evitată prin găsirea unui echilibru, părintele fiind în primul rând părinte pentru copilul său, adică adultul încrezător, puternic, care poate oferi limite atunci când trebuie, dar care oferă și căldură și prietenie atunci când trebuie.

Când trebuie depinde de la copil la copil, părinții având sarcina de a identifica corect nevoile micuțului.